Pana la gradinita copilul a trait vreo trei anisori doar in cuibul sau familial unde a fost protejat, unde a fost in centrul atentiei, unde nevoile ii erau pe primul plan. Abia a reusit sa exploreze si sa cunoasca mediul limitat din jurul lui si sa capete cat de cat control asupra lui cand, dintr-o data, mami si tati il duc intr-un loc total necunoscut, cu oameni straini, unde trebuie sa respecte un program, limite, unde nu mai este in centrul atentiei, unde i se cer sarcini de indeplinit si, colac peste pupaza, este „parasit” acolo. Nu stie pentru cat timp ( inca nu are notiunea timpului ), nu stie daca mami si tati vor veni sa il mai ia de acolo, nu stie ce o sa se intample cu el daca ei nu se mai intorc. Recunoaste ca privind astfel lucrurile si tie iti este trezita o urma de anxietate.

 Foarte multi parinti aleg sa faca din aceasta zi un fel de „operatiunea gradinita” , un proces secret pana in ultimul moment in care duci copilul acolo si „fugi”. Probabil ca parintele insusi este anxios in aceasta experienta.  Puiul tau a crescut pana acum sub ochii tai, daca nu erai mereu prezent(a), langa el era bona care actiona dupa indicatiile tale si pe care puteai sa o suni la fiecare jumatate de ora. Stiai ce ai de facut, unde il gasesti, ce face, ce mananca, cand doarme etc. Era in siguranta si la fel cum el beneficia de toata atentia ta si tu, la randul tau, erai centrul universului lui. Acum trebuie sa ii dai drumul in societate, sa lasi acest timp din viata lui pe mainile unor straini pe care nu ii poti controla in aceeasi masura, realizezi ca devine o fiinta separata de tine si pe care nu o mai poti proteja la fel de mult. O data cu fiecare pas spre autonomie apar si temerile legate de viata si siguranta lui. Toate aceste trairi sunt normale, naturale. Cu toate acestea copilul tau trebuie sa iasa de sub aripa familiei pas cu pas iar gradinita ii ofera o prima oportunitate de a invata sa „zboare” in societate, adica de a invata sa relationeze cu alte persoane, a invata sa respecte reguli si granite, sa accepte disciplina, sa munceasca pentru recunoastere etc.

Are nevoie insa ca tu sa il securizezi in acest demers, inca de la inceput. Vorbeste-i copilului tau de gradinita inainte cu cateva luni de inceperea ei. Povesteste-i ca va merge intr-un loc unde vor fi mai multi copii de varsta lui, ca va petrece cu ei cateva ore zilnic si se vor juca, ca vor fi doamnele educatoare care il vor invata o multime de lucruri noi si frumoase si ca tu il vei astepta la sfarsitul programului sa iti povesteasca toate aceste lucruri, ca fiecare zi ii va aduce ceva nou dar si ca va fi nevoie sa se trezeasca dimineata sa mearga acolo si va sta cateva ore fara mami si tati etc. Poti sa mergi in anumite zile in care iesiti la plimbare sa ii arati o gradinita si copiii care sunt luati acasa de catre parinti dupa program. Inainte cu cateva zile de a incepe la randul lui gradinita puteti merge impreuna sa cunoasteti personalul care va avea grija de el in perioada care urmeaza.

Ajuta-l sa cunoasca incetul cu incetul acest mediu si sa se simta destul de securizat cat sa aiba curajul sa porneasca explorarea lui. Este adevarat ca si daca il duci acolo brusc si il lasi plangand fara sa intorci capul dupa el, cu timpul tot se va obisnui si ii va trece supararea. Dar de ce sa ii creezi inutil teama de abandon cand poti sa faci lucrurile sa decurga lent si placut pentru el. Si noi, oameni cu pretentii de adulti, inca ne temem de necunoscut.

O alta tendinta intalnita in unele cazuri, este sa iti fie atat de mila de copilul tau care plange cand ajunge la gradinita ( despre care, apropos, habar nu are ce este ) incat sa renunti la aceasta idee „prosteasca”  si sa va intoarceti acasa ( la bunica sau la bona eventual ) unde va sta el mai bine pana pe la 7 ani. Te vei mira apoi ca se va adapta foarte greu la scoala, va fi ori timid ori agresiv, lipsit de respect fata de spatiul si bunurile celorlalti. De fapt, nu e deloc de mirare pentru ca lipseste acea bucatica de puzzle numita „gradinita” unde este pregatit incetul cu incetul pentru urmatoarele bucati de puzzle. Fiecare etapa din viata noastra este una pregatitoare pentru cea care urmeaza si cand sarim peste unele este mai dificil sa recuperam elementele lipsa. Asadar, gradinita este importanta pentru ca reprezinta primul contact al copilului cu un mediu extrafamilial organizat dupa o anumita structura, cu reguli, program si sarcini, unde va interactiona cu persoane asemanatoare lui dar si foarte diferite, unde va invata sa joace roluri, sa se exprime in public, sa memoreze, sa fie creativ, unde isi va antrena atentia si isi va dezvolta anumite abilitati. Este un bagaj cu care majoritatea copiilor vin la inceputul scolii si ii va fi greu sa ii prinda din urma.

Copilul se va adapta mai repede sau mai greu la noile conditii si in functie de gradul de autonomie pe care i l-ai oferit  treptat, pana atunci, cat de mult l-ai incurajat si i-ai stimulat  curiozitatea de a explora viata. Daca ai fost hiperprotectiv , i-ai pus multe limite rigide si fara sa ii explici, ai reactionat exagerat la fiecare cazatura sau cand ti-a spart vaza la care tineai atat de mult, nu te poti astepta sa ii fie prea usor fara tine, intr-un mediu complet necunoscut , chiar cu toata pregatirea psihologica oferita in ultimul moment. Cu toate acestea, sa ii vorbesti sincer despre ce o sa se intample la gradinita si sa il asiguri ca va face fata cu bine este deosebit de important pentru modul in care va trai acele momente.

Cand iei copilul acasa intreaba-l cum a petrecut ziua acolo. Faptul ca te interesezi si ii arati ca te implici il va entuziasma si il va stimula. Va fi bucuros de experientele lui noi de viata pe care ti le poate impartasi. A intrat in randul oamenilor mari care au ce povesti la sfarsitul zilei. 

Psiholog Oana Mihalcea