In dezvoltarea copilului tau cele mai puternice mesaje le transmiti prin ceea ce faci chiar tu, nu prin ceea ce zici. Iar in privinta obiceiurilor alimentare obisnuintele timpurii din familie sunt decisive. Daca un copil se prezinta la medic cu probleme de greutate la varste incredibil de mici (5 - 6 ani de exemplu), responsabilitatea este a parintilor in primul rand. Da, ei pot sa justifice cu tot felul de argumente “convingatoare” situatia nesanatoasa a micutului lor, dand adesea vina pe aspecte din exterior (mancarea de proasta calitate din magazine, lipsa de timp, exemplele proaste de la alti copii etc.) asupra carora nu au putere. Pentru ca la varsta la care copilul devine responsabil macar partial, el sa fie capabil sa aleaga sanatos si din punctul de vedere al alimentatiei, el trebuie sa fie ajutat inca de la diversificare sa experimenteze cat mai multe alimente benefice, sa invete sa le aprecieze, sa le prefere chiar, in scurt timp. Dar daca mama de exemplu nu ar manca nici in ruptul capului supa crema de broccoli si nici nu ar da o ciocolata pe un mar, este aproape sigur ca nici nu va avea cine stie ce tragere de inima in a-I convinge pe micutul ei ca marul este alegerea potrivita in fata unei ciocolati.
Cand apare un copil intr-o tanara familie au loc schimbari majore in multe dintre aspectele vietii de zi cu zi. Fiecare provocare din “meseria”de parinte pune parintii in fata unor sanse uriase de evolutie. Din punct de vedere alimentar adesea cuplurile tinere au obiceiuri destul de nesanatoase, iar acum primesc sansa de a le schimba.
Daca in primul an de viata bebelusul are mancarea lui speciala, usor usor el trebuie sa se alature familiei la masa. Dar familia va imparti cu el de la varste destul de fragede alimente care trebuie sa ii fie benefice. Nu poti sta la masa cu un copil de doi ani, sa infuleci o portie mare de cartofi prajiti cu carnaciori si sa te astepti ca el sa nu-ti ceara. Si daca acest gen de preferinte alimentare ale adultilor din familie sunt la fel la fiecare masa, ele vor devenI rapid preferinte ale copilului, care sigur va refuza o supa proaspata de legume si o mancare de peste slab, facut la cuptor, vazand ca este singurul care este “asuprit” cu asa ceva. Unii parinti aleg sa manance separat de copil, lucru la fel de nesanatos si din punct de vedere psihologic. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca in scurt timp micutul va putea sa se si autoserveasca dintr-un frigider doldora de mezeluri si dulciuri concentrate, pline de coloranti si alte asemenea “bunatati”.
Asadar pentru parintii care constientizeaza nevoile reale ale copilului si care vor sa-si asume pana la capat rolul de PARINTI, cea mai simpla cale pare cea a schimbarilor in propriile preferinte gastronomice. Acest lucru vine la pachet si cu un beneficiu suplimentar, pe langa satisfactia de a face ce este mai bine pentru copilul tau – beneficiul propriei sanatati.
O familie in care gospodina nu va gati separat (deci nu va munci de doua ori mai mult in bucatarie) pentru adulti si pentru copii, dar in care se respecta nevoile alimentare speciale ale unui copil (chiar si adolescent), este cu siguranta o familie cu parametrii sanatatii mult mai aproape de normalitate. O familie in care se respecta micul dejun cu strictete, in care pranzul si cina contin meniuri diversificate si preparate cat mai proaspat, in care parintii prefera sincer legumele si fructele, cerealele, lactatele, pestele si mai ales mancarea cat mai putin prelucrata, este o familie cu rare probleme de sanatate pe termen lung chiar.
Si cunoscandu-se faptul ca ceea ce inveti in primii ani de viata si in materie de obiceiuri alimentare, va ramane intiparit in comportamentul viitorului adult, este cu atat mai justificat efortul parintilor de a face o schimbare, chiar si in modul in care se hranesc zi de zi.