Inca din momentul in care iti duci copilul la gradinita, iti doresti ca el sa invete lucruri cat mai multe si mai diverse, care sa il ajute sa se dezvolte cognitiv, comportamental si social.
Procesul educativ eficient nu este doar un schimb de informatii. El include o relatie complexa intre persoanele implicate si mediu, raspunsuri emotionale si o serie de strategii adaptate pentru fiecare copil. A invata un copil inseamna a-i comunica pe limba lui, a-l asculta, a tine cont de nevoile si trairile lui, a-i oferi sansa sa exploreze direct mediul si a-i oferi feedback emotional.
Copilul invata cel mai bine prin:
Probabil ca ai observat deseori copii mici care, lovindu-se, nu prea tare, prin parc, primul lucru pe care il fac este sa caute privirea adultului. Daca parintele sau bona se sperie si alearga spre copil, acesta incepe imediat sa planga. Daca adultul ignora intamplarea, copilul isi continua jocul. Bineinteles, vorbesc despre cazurile in care durerea fizica nu reprezinta un reper in sine.
Cand vine pe lume, copilul nu stie care sunt regulile dupa care ar trebui sa se ghideze si reperele principale sunt reactiile emotionale ale adultilor. Cu cat acestea sunt mai intense, cu atat comportamentul care le-a generat va ramane mai bine ancorat in mintea copilului. Ce ii face pe parinti sa fie veseli, tristi, furiosi, anxiosi, sa planga, sa ridice tonul, sa rada cu pofta sau sa tranteasca usi, toate vor fii lectii mai importante decat mesajele communicate verbal.
Tocmai pentru ca raspunsurile emotionale sunt atat de importante pentru copil, este foarte posibil ca el sa continue sa aiba un comportament neadecvat atunci cand obtine o reactie puternica din partea ta. Daca faptele lui bune sunt ignorate in timp ce te enervezi si tipi de fiecare data cand greseste ceva, aceasta este calea cea mai scurta spre a-i perpetua greselile.
2. Privindu-i si observandu-i pe ceilalti
Modul in care tu interactionezi cu alte persoane si in care faci fata diferitelor provocari ale vietii, reprezinta o sursa semnificativa de invatare pentru copil. Adultii importanti din viata lui reprezinta, cel putin in primii ani de viata, modelele principale de comportament. De aceea, este indicat sa existe o coerenta intre pretentiile pe care le ai de la el si ceea ce faci tu.
Cand creste mai mare, in jurul varstei de 4-5 ani, modelele semnificative incep sa devina ceilalti copii cu care interactioneaza. Pentru orice copil este important sa fie integrat si acceptat in grupul de egali. De aceea este firesc sa caute sa adopte acele comportamente prin care va simti ca apartine grupului.
3. Prin joaca
Joaca e forma principala de activitate a copilului. E limbajul lui, forma prin care se exprima si prin care experimenteaza, intr-un mod securizant, realitatea. Atunci cand ii transmiti o informatie prin joaca, iti dai voie sa intri in lumea lui, sa-i vorbesti intr-un mod in care vei ajunge cel mai rapid la el.
In plus, jucandu-se liber, copilul va testa, intr-un mod nepericulos, comportamente, reactii si relatii sociale.
4. Prin reguli si cerinte clare, coerente si sustinute cu consecventa
Copilul are nevoie de un set de reguli care sa-i ofere repere intr-o lume necunoscuta. Atunci cand sunt clare, coerente, formulate pozitiv, ele ii ofera copilului siguranta de a stii cum sa abordeze diferite situatii. Evita sa formulezi regulile prin negatii. In primul rand, o negatie nu ii ofera copilului o informatie despre ce ar trebui sa faca ci doar despre comportamentul pe care ar trebui sa il evite.
In al doilea rand, creierul nostru, gandeste, in principal , in imagini. Cand tu ii spui copilului “Nu lovi!”, mintea lui va genera imaginea unei experiente de agresivitate. Astfel, nu vei face decat sa ii intaresti comportamentul nedorit.
5. Prin experimentare directa
Informatiile prezentate doar verbal, stimuleaza copiii intr-o singura modalitate. Cu cat ii vei stimula copilului mai multe simturi, cu atat informatia va avea mai mult impact asupra lui.
Copilul este dornic de cunoastere si explorare si forma cea mai usoara de a-I invata cat mai multe lucruri este sa-i stimulezi aceste instincte.
Psiholog Oana Mihalcea